Primele impresii

Primele impresii
Si a fost o saptamana in Washington! Dar sa o luam cu inceputul!

Heathrow, ca de obicei  foarte cosmopolit, cu toate natiile pamantului ca in Star Treck; indieni, asiatici, arabi, multi cu portul lor uzual gen burka sau sari.

Prima impresie in Washington- foarte cald si zapuseala, umiditate maxima! Flora gen Grecia & Croatia, mult verde, miroase a leandru si a pin. Spatii largi, case frumoase, primitoare, masini mari, autostrazi, o armata de veverite si chipmunks (o specie mai mica de veverite, verisoarele lui Chip&Dale)!

White House – mult mai mica decat imi inchipuiam. Bulevardele largi, arhitectura de inspratie franceza (L’Enfant a proiectat majoritatea cladirilor din centru), nu tu sky-skraper.

Toate muzeele sunt gratuite, spre fericirea noastra. Fiind vacanta, erau extreme de multe familii cu copii (media undeva la 3- 4 copii/ familie). 

Pe strada, ne uitam pe o harta si langa noi se opreste un veteran de razboi, imbracat la costum cu decoratii.
Aveti nevoie de ajutor, v-ati ratacit cumva? Ii spunem ca nu, discutam un pic despre ce ar fi de vazut prin imprejurimi si ne intreaba de unde suntem. Ii zic ca suntem din Romania, Europe. La care domnul spune ca a fost in Romania, la Mamaia!! Evident, ca stia de Dracula, fusese si prin Sighisoara si credea ca Ceausescu a fost un om bun! In sfarsit ne-a urat "good luck fellow Romanians!"

National Galery of Art - ne-am dus chitit sa vedem French art dupa 1800, impresionistii evident! M-a surprins atmosfera prietenoasa din muzeu, multe familii, stewarzii prietenosi, nu tu SHHH! la copii care topaiau veseli pe culoare, fara sa faca prea mare zgomot totusi. Van Gogh, Degas, Matisse, Monet, Toulouse Lautrec, Manet, etc etc, toti din donatii particulare. Aveau o expozitie temporara cu un american, George Bellows foarte intersanta, multa tematica sociala de la inceputul sec 20. O mare surpriza a fost si un tablou de Morse, care a fost pictor inainte de a deveni inventator! A pictat un tablou numit Gallery of Louvre, foarte apreciat de critici dar nu si de public. Deceptionat, s-a lasat de pictat!

East Galery gazduia o expozitie Miro, foarte interesanta. Greu de digerat pe alocuri, si cam criptic; ne-a ajutat un pic un film documentar despre viata si opera lui. Kandinsky, Klimt, Picasso ne-au emotionat, dar mai ales un grupaj Brancusi (Maiastra in bronz, absolut superba si alte 4 lucrari).

Capitoliul – nu se viziteaza, dar in fata lui e un imens parc cu verdeata. Lumea sta pe iarba, mananca o gustare, copiii joaca fotbal, iar turistii pur si simplu se odihnesc. Mi-a amintit de Hide Park, lipseau doar chaiselong-urile.Langa Capitol, US Botanic Garden –frumoasa, o abundenta de verdeata unde o doamna draguta la vreo 80 de ani ne-a explicat cum se obtine cacao! Interesant ca personalul parea a fi format din voluntari mai degraba decat salariati.

Hishhorn Galery- muzeu de arta contemporana care ne-a depasit pe alocuri. Expuneau artisti din America Latina, arta non-conventionala (de exemplu o incapere ca  un labirint cu neoane fosforescente sau o incapere intunecoasa cu saltele si perne unde se putea asculta muzica sud-americana). La etaj, sculpturi de Rodin, Max Ernst si Brancusi  ("French citizen, born Hobitza, Romania !").

Lincoln Memorial, imens si aglomerat, mi-a adus aminte de cultul personalitatii lui Ceasca, diferenta fiind ca aici se vine voluntar.

Space & Air Museum, creat pentru copii, cu avioane intregi expuse, nave aerospatiale care se vizitau. O sala mare cu tot felul de jocuri si experimente pentru copii cu tema “Why do we fly?” ; fizica de clasa a VII-a inghitita pe neintelese, acolo explicata in joaca.

Smithonian Museums – o grupare de mai multe muzee cu diverse teme ; parea mai degraba un ‘sales garage‘, cu tot felul de lucruri expuse, fara o tematica anume – animalele impaiate, alaturi de un set de vesela folosit pe primele avioane de pasageri, decoratii din al doilea razboi mondial si desigur o colectie de fluturi.
N-am reusit sa vedem Muzeul Holocaustului, la ora 2 déjà nu se mai vindeau bilete pentru ziua respectiva avand prea multi vizitatori.

Imprejurimile Washington-ului sunt frumoase – Algonkian Park (dupa numele unui trib de indieni care a trait in zona) – un parc natural pe malul Potomacului, cu multa verdeata si cu un teren de golf amenajat chiar de Trump. Reston, sarbatorea Father’s Day, cu street food, bere si muzica. Negrii dansau evident cu mult nerv.

Metroul curat, multi office people calatoresc pana spre periferie de unde merg mai departe cu masina personala parcata acolo de dimineata. Se citeste mult pe Kindle, i pod, I pad sau chiar si paper! Schimbam la statia de metrou Pentagon, unde fojgaiau soldati americani, mareens, sau pur si simplu angajati guvernamentali.

Alexandria, oras port la Potomac cu o faleza frumoasa si o strada  cu case mici,, aducand a pravalii everiesti pe alocuri, cum le stiu de la Buhusi, restaurante cochete si evident Starbucks!
Mancarea la restaurante corecta si multa ; se obisunieste sa-ti iei acasa left overs.

Lumea aparent relaxata, bine imbracata dar nu extravagant. Se alearga in draci de parca toti vor sa castige o medalie la Londra! Multe biciclete, mai bike –proof in periferie decat in oras.

Pe scurt, frumos! Mi-ar place sa  mai revin, n-am apucat sa vedem Muzeul de Istorie Americana, Muzeul Holocaustului, Newseum - un muzeu dedicat mass-media! Data viitoare!

Cum ne implicam?

Am spus ca asta miroase a fuga, cei care raman sunt adevaratii curajosi, sa ne implicam, sa schimbam, nu de pe margine ci activ. Raspunsul? Draga mea, dar ne implicam. De ani de zile platim taxe si impozite, cu cat ne-a crescut salariu cu atat ne-a crescut si contributia. Si ce-am obtinut? Ca simplu cetatean mi-am platit totul la timp, n-am avut o zi de intarziere - si cu ce ma rasplateste statul? Cu o degradare continua in jurul meu. De ce as mai sta? Macar sper ca acolo voi primi servicii pe masura contributiei...

Ore lungi

Ore lungi de discutii cu sufletul pereche; eu - jumatatea plina, el - cea goala.

Eu: job bun, casa, masa, parc, prieteni, muzeu, teatru
El: spaga la maternitate, la gradi, la primarie, la scoala, fereasca Dumnezeu de boala, banii mei pe borduri

Eu: frati, surori, parinti
El: rar surori, si mai rar frati, parintii vor veni

Eu - peisaje, radacini, verde, 4 anotimpuri, zapada (inca), obiceiuri, of, cate n-am vazut,
El - ti-aduci aminte de Venus - gunoi, chistoc, cutii de BR, senzatie de Cernobil cu hoteluri parasite, Maramures, Slanic Moldova, Herculane - parasire - dezolare - demolare.
Eu - da' plimba tava era bun, mancai repede o supa calda...

Eu: prezentul e ok
El: viitorul e sumbru

Eu - sa schimbam noi ceva
El - nu cred...

De ce un blog?

Cu putin timp in urma am primit in pasaport un mic abtibild care nu ne mai lasa sa dormim noaptea, Diversity Visa pentru USA, care ne da dreptul de a munci si trai peste mari si tari. M-am decis sa impartasesc din framantarile noastre cu prietenii, fratii si parintii, caci multi sunt departe iar lipsa dialogului naste griji inutile si presupuneri gresite. Va tinem la curent cu gandurile, deciziile si dilemele noastre prin acest blog, pentru ca sa reluam discutia atunci cand ne vedem, dintr-un punct cat mai aproape de momentul intalnirii.
Cu drag
Laura